Spațiu

Telescopul spațial James Webb a descoperit blocuri de gheață cu temperatură extrem de scăzută, de aproximativ 11 grade Kelvin, în constelația Cameleon. Până în prezent, aceasta este cea mai rece substanță cunoscută în mediul natural al Universului. Dar descoperirea este interesantă și nu numai – oamenii de știință au reușit să identifice în ea întreaga listă de CHNOS, adică prezența moleculelor de carbon, hidrogen, oxigen, azot și sulf.

Împreună cu fosforul, CHNOS formează baza tipului de viață pe care îl avem pe Pământ. Și acest lucru i-a uimit pe oamenii de știință, deoarece gheața spațială nu a fost găsită oriunde, ci în norul de praf molecular din care se formează stelele. Se pare că viitoarele stele și sisteme stelare au, încă din momentul formării, resurse de bază cu care pot da naștere vieții.

Pagini: 1 2

Problema schimbărilor climatice și a încălzirii globale a necesitat mult timp nu raționamente, ci acțiuni active. Iar un grup de astrofizicieni de la Universitatea din Utah a găsit o soluție care ar putea salva planeta noastră de creșterea temperaturilor. Oamenii de știință propun utilizarea “tunurilor lunare”, capabile să elibereze în spațiu suficient praf lunar pentru a umbri Pământul. Lumina solară purtătoare de căldură ar fi împrăștiată prin reflexie de acesta.

Ideea pare incredibilă – dar numai la prima vedere. Dat fiind faptul că spațiul este explorat foarte activ în prezent, iar unele state finanțează deja programe lunare, amplasarea dispozitivelor pentru această misiune pe satelitul natural al Pământului este fezabilă din punct de vedere tehnic. Oamenii de știință cred că praful lunar va fi soluția optimă pentru a salva Pământul de la transformarea climei.

Pagini: 1 2

Timp de mai multe decenii, oamenii de știință au căutat lumi asemănătoare Pământului. În Univers există exoplanete care au atmosferă și dimensiuni similare Pământului, dar nu toate au un câmp magnetic care să le protejeze de radiațiile spațiale. Recent, o astfel de planetă a fost descoperită relativ aproape de sistemul nostru stelar – la doar 12 ani lumină distanță.

Cercetătorii susțin că au văzut ceva ce niciun om nu a mai văzut vreodată. Planeta Z Ceti b ar putea conține o atmosferă, iar câmpul său magnetic este indicat de semnale radio emise periodic. Aparent, acestea sunt generate de steaua în jurul căreia orbitează această lume cu o perioadă de aproximativ două zile terestre. Câmpul magnetic al planetei interacționează cu substanța stelei, ceea ce duce la apariția emisiei radio, care a fost detectată de instrumentele terestre.

Pagini: 1 2

Oamenii de știință care observă Saturn au observat un fapt curios – faimoasele inele ale planetei au început să dispară. Cercetătorii au impresia că planeta le “aspiră” ca un aspirator uriaș. Acest lucru se datorează probabil acțiunii gravitației. Resturile inelelor cad în atmosfera lui Saturn sub forma unei ploi de blocuri de gheață. Până în prezent, acest lucru afectează doar inelele interioare.

Oamenii știu foarte puține despre spațiu, iar perioada de observare a inelelor lui Saturn este prea scurtă pentru a trage concluzii. Se crede că inelele nu sunt mai vechi de 100 de milioane de ani – adică sunt relativ tinere. Acum oamenii de știință încearcă să înțeleagă cât de intens este procesul de distrugere a lor.

Pagini: 1 2

Oamenii de știință francezi au creat un model care descrie extrem de exact structura Lunii și corespunde tuturor studiilor despre acest corp spațial. Ca bază, ei au luat date din analizele seismice ale misiunii Apollo, care au fost corectate cu ajutorul măsurătorilor laser ale deformării Lunii sub influența gravitațională a Pământului.

S-a dovedit că cea mai probabilă structură a Lunii include prezența unui nucleu solid înconjurat de un strat de rocă lichidă, deasupra căruia există un strat gros de crustă răcită. Diametrul nucleului propriu-zis este estimat la 258 de kilometri, iar diametrul învelișului lichid exterior la 326 de kilometri. Împreună, acestea ocupă până la 15% din raza Lunii.

Pagini: 1 2